Barajul Siriu – Cabana Valea Neagra – Lacul Vulturilor

Cum ajungi la Lacul Vulturilor?

Din Bucuresti pana la Cabana Valea Neagra (de unde incepe traseul) sunt 185-200 km in functie de ce traseu alegi. Noi am facut aproximativ 3 ore jumatate si fiind dimineata, nu am prins ambuteiaje. Desi este destul de usor sa ajungi la barajul Siriu, ideal este sa te uiti pe harta de acasa unde trebuie sa ajungi, pentru ca intrarea pe drumul spre cabana poate fi usor de ratat. De tinut minte ca odata ce ai iesit de pe drumul principal (DN 10) o sa ai parte de un drum neasfaltat si trebuie sa ai grija de masina. Partea buna este ca nu trebuie sa mergi foarte mult pana la destinatie, aproximativ 1,5 km. Noi am parcat langa podul dinainte raul Buzau, nu ne-am riscat sa-l traversam cu masina (o sa intelegeti cand ajungeti acolo).

Campare?

Zona Lacului Siriu este destul de bine dezvoltata, avand atat locuri de campare cat si numeroase pensiuni. Daca vrei sa stai exact la poalele traseului, atunci te poti caza la Cabana Valea Neagra. Noi cand am trecut pe acolo era inca inchisa din cauza pandemiei, dar o cautare pe internet sau un telefon o sa te ajute in gasirea cabanei ideale.

Dificultate traseu Lacul Vulturilor?

Traseul Cabana Valea Neagra – Lacul Vulturilor il putem considera un traseu mediu, care imbina atat portiuni de fals plat cat si urcari sustinute cu pante de 20-30%. Daca vremea se schimba si incepe sa ploua, poate deveni foarte dificil si din cauza animalelor salbatice din zona, planifica sa te intorci pe lumina.

Traseul incepe frumos, lin, pe un drum forestier din dreapta Cabanei. Sectiunea de mijloc este cea mai dificila parte. Aici o sa faceti un efort sustinut si de lunga durata, cu pante destul de abrupte. Noi am fost dupa o ploaie si noroiul ne-a ingreunat avansarea. Ultima parte este si aceasta usoara, traseul aplatizandu-se usor-usor. Tot in ultima parte am avut parte de un vant puternic, dar noroc ca am avut echipament potrivit.

Durata traseu Lacul Vulturilor?

Cabana Valea Neagra – Lacul Vulturilor – 2 ½ ore

Lacul Vulturilor – Cabana Valea Neagra – 3 ore

Oficial, tablita de la inceputul traseului te anunta ca urmeaza un traseu de 2 ore jumatate (urcare).

Neoficial, noi am facut acest traseu dupa o perioada de 2 luni de stat in casa, perioada ce ne-a afectat forma fizica. Pe langa asta, pe traseu eram sa fim mancati de caini (explicam mai jos), din aceasta cauza ne-am abatut de la traseu si am facut aproape 4 ore jumatate (urcare). La coborare nu am mai avut evenimente si am reusit sa ne incadram in cele 3 ore anuntate. In total, cu tot cu pauze de mancare si poze, am stat pe munte 8-9 ore.

Experienta noasta pe traseu

Fericiti ca s-a terminat ploaia

Imediat cum am trecut de Barajul Siriu a inceput sa picure si apoi sa ploua, lucru ce ne-a pus pe ganduri. Spre norocul nostru, ploaia s-a oprit exact cand am parcat masina, in dreptul podului. Asa ca am zis ca este ok sa mergem, mai ales ca vremea se anunta buna. Am traversat podul. (inca nu stim cum unele persoane il pot traversa cu masina, noi aveam dubii ca rezista si sub greutatea noastra.) 😀 Fiind dimineata, ora 10:30, eram primii din acea zi care urmau sa faca traseul. Era o senzatie frumoasa sa fim doar 3 oameni (noi doi si Catalin, fratele Adrianei) prin acele paduri.

Prima ora a fost de incalzire a muschilor, o panta usoara de-a lungul unui drum forestier. Cu trecerea primei ore am incheiat si prima parte a traseului. Un semn te anunta ca trebuie sa faci dreapta, urmat de un foisor numai bun de o mica pauza. In acel moment eram optimisti ca suntem “in grafic” si ca o sa fie o zi usoara.

Pante cu 20-30% inclinatie

Dar odata cu terminarea pauzei, am intrat si in portiunea de mijloc a traseului. Aceasta portiune este cea mai dificila a traseului, fiind nevoit sa urci constant. Unele pante aveau si 20-30% inclinatie, si noroiul alunecos de pe jos nu ne ajuta deloc. Noroc ca toti 3 eram semi-echipati corespunzator. Tot aici erau utile si niste bete, dar din pacate nu aveam. Daca tot inaintam incet, Catalin a horat sa ia un bat de pe jos si sa se ajute de el. Bata ce urma sa ne salveze cateva minute mai tarziu de cainii unei stani.

Cum se simte un urs cand se apropie de o stana?

Partea dificila a traseului se termina odata cu trecerea pe langa o poienita (traseul te poarta pe la marginea padurii). Tot in aceasta poienita se afla si o stana, destul de aproape de traseul marcat. Noi vazand stana am zis ca nu are rost sa ne panicam, mai ales ca oile erau in tarc si ciobaii statea tot pe acolo. Dar ce sa vezi, nimeni nu s-a gandit sa lege sau inchida si cainii. 

Si uite asa, ne-am trezit atacati de 6 caini furiosi. Batul din mana lui Catalin era cam singura modalitate sa tinem cainii la distanta, si sa incercam sa nu ne lasam inconjurati de ei. Dupa un cateva minute s-a sesizat si un cioban ca sunt unii care tipa si au probleme cu cainii si i-a chemat inapoi. Am zis ca totul e ok, suntem bine si hai sa continuam. Nu dam sa facem cativa metrii si ghice ce, cainii ne-au zarit din nou. Si uite asa frumos vin iar 4 caini spre noi, parca o idee si mai agresivi. De data asta nu mai reactioneaza la chemarile ciobanului si dupa un timp decide ca totusi ar trebui sa se deplaseze si sa ne elibereze de caini. Intr-un final a ajuns si si-a gonit cainii, el fiind foarte calm ca si cum nu era nimic in neregula cu tot ce s-a intamplat. Ne-a intrebat daca mai e vreun grup in spate… 

Deviati de la traseu

Ultimul atac ne-a facut sa parasim poteca cu marcaje (care sunt oricum destul de neingrijite) si ne-am trezit in padure singuri. Bineinteles ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne gasim toti cate un bat, ca in caz de runda a 3-a sa avem cu ce ne apara. 

Norocul nostru a fost ca am inceput sa prindem semnal la telefoane si sa ne putem orienta cu ajutorul hartilor Google. Asa ca am decis sa continuam prin padure, fara a avea un traseu marcat. Dar dupa un scurt ocol, am reusit sa ne intersectam cu traseul marcat.

Ultima parte a traseului este usoara, aproape ca o plimbare in parc. Lipsesc pantele abrupte, fiind o urcare usoara.

In sfarsit Lacul Vulturilor si drumul de intoarcere

Cand se ajunge la intersectie (unde se afla si o cruce) pentru Lacul Vulturilor trebuie urmat traseul din partea stanga (bulina rosie). De acolo mai este aproximativ 1 km pana la lac, pe un drum forestier. Astfel, dupa aproape 5 ore de mers, am ajuns intr-un final la destinatie.

Dupa o scurta pauza, datorata in principal vantului puternic de pe platou, am decis ca este timpul sa ne intoarcem. Sa nu riscam sa ne prinda noaptea pe traseu, mai ales ca la urcare am zarit cateva urme ce pareau de urs.

Pe un indicator se anunta o coborare de aproximativ 3 ore si stiind deja traseul eram pregatiti. In prima parte a coborarii am intalnit foarte multe urme de urs, si parea ca il urmarim. Dar dupa o perioada au disparut, impreuna cu emotiile noastre legate de ursi. 

Cand am ajuns la stana eram deja pregatiti, aveam fiecare un bat si incercam sa nu scoatem nici un zgomot. Spre norocul nostru, oile erau plecate, astfel incat am trecut fara probleme. Pe traseu noroiul incepuse sa se usuce, lucru ce ne-a ajutat foarte mult. Reusind sa ne incadram in timpul estimat de 3 ore.

 

Voi ati avut astfel de peripetii pline de emotii si adrenalina? :)))