Cum este noaptea in Aeroportul Dublin

Haideti sa va povestim cum este sa-ti petreci noaptea in Aeroportul Dublin, Irlanda. Pentru noi este deja a doua noapte pe care o petrecem aici, intr-un interval de 3 zile, ceea ce ne face de-ai casei deja. 😊 Dar sa incepem cu inceputul, am avut doua layovere, primul de 6 ore (la dus) si cel de-al doilea de 9 ore (la intors).

Aeroportul din Dublin nu dispune de un hotel in interiorul terminalelor (2 la numar) si nici de zone dedicate dormitului sau dusuri sau lounge care sa fie deschis pe timpul noptii. Sunt doar doua hoteluri in aproprierea aeroportului, la 5-10 minute de mers pe jos, dar acestea sunt de 4 stele si sunt scumpe (150-200 euro/noapte) pentru cineva care doreste sa-si petreaca doar cateva ore intr-o camera cu un pat si baie.

Vazandu-ne in aceasta situatie, am facut ce face toata lumea in acest aeroport, si anume, am mers in zona food din aeroport (cea din terminalul 1, etajul 2, inainte de punctul de securitate), unde se afla bancute, scaune si mese. Este o zona care noaptea se transforma intr-un adapost destinat calatorilor care au crezut ca un layover va fi usor sau care deja stiau la ce se incumeta, asa cum o sa va prezint mai jos.

Si acum sa povestim noptile din Aeroportul Dublin:

Prima noapte a fost o experienta inedita, mai ales ca a fost prima noapte petrecuta intr-un aeroport. Si pe langa asta, Aeroportul din Dublin nu-ti faciliteaza aceasta misiune. Am ajuns in jur de ora 12 noaptea in zona indicata a fi cea mai buna de campat. Toate locurile “comode” erau luate si am avut noroc ca nu era foarte aglomerat si am reusit sa ocupam cateva scaune “comode” (scaunele se impart in doua categorii: clasice, tari din lemn, si comode, cele cu burete, tapitate) si doua masute. Scaunele le-am pus in linie si au format un fel de pat, din care cadeai daca te miscai prea mult, iar o masa a deservit drept birou de lucru si o masa pentru mancare.

Dupa ce ne-am instalat ca acasa, ne-am luat mancare (Mc – singurul deschis la acea ora) si a inceput aventura. Am dormit pe rand sa nu cumva sa se intample ceva, desi nimeni nu avea sau are chef sa te jefuiasca la miez de noapte si intr-un aeroport unde este aproape tot supravegheat, dar am zis hai sa “suflam si in iaurt” (dar nu avea oricum loc sa incapem amandoi sa dormim intansi pe 3 scaune 😂).

Ne-am impartit orele dedicate somnului in doua, Adriana fiind prima la somn, eu fiind “paznic”. Orele au trecut destul de repede, mai ales ca am avut ceva treaba si nici nu prea a fost mult timp la dispozitie, doar doua ore de fiecare. Cand zici ca ai doua ore la dispozitie sa dormi, iti pui semne de intrebare daca te mai trezesti, asa ne-am gandit si noi, si aveam ceas pus sa sune ca in caz de ceva macar sa nu ratam avionul.

Dar cum socotelile de acasa nu se potrivesc neaparat cu ce gasesti, ne-am dat seama destul de repede ca nu aveam cum sa dormim prea mult, si acest lucru a fost confirmat si de catre Adriana care a reusit sa atipeasca cam o ora din cele doua alocate. Am crezut ca a fost prea obosita si nu a putut sa adoarma, asa cum mai patesc si eu cateodata, dar am aflat imediat de ce nu a putut. Scaunele desi faceau parte din “clasa confort”, erau foarte inguste, tari si dupa ceva timp inghetai (eu aveam tricou, hanorac si geaca). Oricum am reusit sa adun cam o ora de somn si a fost suficient cat sa-mi restartez ceasul biologic, pentru a incepe ziua in forta.

A doua seara nu difera foarte mult fata de prima. Am avut de petrecut un interval mai mare de timp in aeroport, am avut 3 ore de somn de fiecare, si am ajuns pe la 11 jumatate in locatie. Dar nici de data asta nu am avut noroc, locurile bune fiind ocupate deja. Abia am gasit o masa si cateva scaune (tot varianta comoda), dar per total este mai multa lume in aeroportul Dublin, si mai diversificata.

Noi am identificat urmatoarele tipuri de calatori care raman peste noapte in aeroport:

1. Expertii: sunt cei care fie ajung devreme si ocupa toate zonele “bune”, fie daca ajung tarziu isi dau seama ca tot ce e “bun” e luat si se instaleaza imediat, fara sa deranjeze pe nimeni si fara sa atraga atentia. Am vazut pe cativa cu saci de dormit/saltele de neopren, care s-au transformat in adevarate paturi.
2. Incepatorii: cei aflati la primele experiente de acest fel, printre care si noi. Nu au idee cum sa se organizeze si cum sa profite de spatiu, se misca greu in luarea unei decizii si sunt sanse sa piarda si ultimile locuri daca se gandesc prea mult sau sunt prea mofturosi. Dar si acestia se impart in doua categorii, una este formata din cei care isi cunosc locul si incearca pe cat posibilul sa nu incurce pe nimeni si sa nu iasa foarte mult in evidenta, si o a doua categorie care fac galagie, urmaresc filme pe telefon fara casti, vorbesc tare ca si cum doar ei ar fi aici.
3. Grupuri: titlul spune tot. Ca si incepatorii, grupurile pot fi foarte ordonate si discrete, sau pot fi haotice, facand galagie… Acum cand scriu despre asta, am in fata un grup format din 5 tineri care s-au pus aproape in mijloc si s-au intins ca la o masa campeneasca, cu suc si mancare, cu fosnete, rasete, vorbind tare (in spaniola sau ceva asemanator) de parca se asigura ca aude fiecare coltisor subiectul loc.

O aparitie interesanta a fost o familie cu doi copii, care si-au transformat experienta intr-o aventura. Au unit mai multe scaune formand un tarc, peste care au pus paturi, parand extrem de comod fata de ce aveam noi. Si au dormit toti patru ca intr-un cort, fiind o adevarata aventura pentru cei mici, care se obisnuiesc de mici cu asa ceva.

Desi este miezul noptii, politia tot isi face treaba si patruleaza prin aeroport. In prima noapte s-au prezentat cam 6 ofiteri care au analizat toate persoanele, fara sa intrebe altceva. Probabil daca era cineva suspect, era rugat sa se identifice. A doua seara a fost putin diferita, au mai venit alti doi politisti care au facut in control mai amanuntit. Toata lumea a fost rugata sa prezinte pasapoartele si biletele de avion pentru a doua zi. Acum nu stiu daca a fost o intamplare acest control sau a fost datorat numarului destul de mare de oameni campati, aflati aici din toate colturile pamantului. Dar macar te simti in siguranta, stiind ca politia este inca activa.

Acum urmeaza randul meu la somn, care nu cred sa o sa difere foarte mult din punct de vedere calitativ, asa ca o sa inchei aici acest blog.

………………………………

P.S. Am scris aceste randuri in noaptea a doua, in timp ce Adriana doarme si probabil ca atunci cand se va trezi va retusa aceste ganduri si le va imbunatati.