O noapte la peste 2200m – Masivul Piatra Craiului

Ati avut vreodata o experienta pe care stiti sigur ca o s-o povestiti tuturor?

Aventura pe care va vom povesti mai jos este una dintre ele. Si credeti sau nu, am dorii sa o repetam, dar nu am fi crezut ca vom zice asta imediat ce s-a incheiat weekend-ul pe care o sa-l povestim mai jos.

Masivul Piatra Craiului este un lant muntos-calcaros, care se gaseste la nord de Carpatii Meridionali si Orientali, Romania.

Traseu Piatra Craiului

Cabana Plaiul Foii (849m) – Refugiul Spirlea (1440m) – La Zaplaz – La Lanturi – Refugiul Grind 2 (2206m) – Varful La Om / Piscul Baciului (2238m) –Refugiul Grind 1 (1620m) [marcaj: dunga rosie) – La Table – Padurea Inalta [marcaj: crucea rosie] – Prapastiile (cheile) Zarnestilor – Zarnesti

Durata traseului – Masivul Piatra Craiului:

Ziua 1: 6 ore (de la Cabana Plaiul Foii, pana la Refugiul Grind 2)

Ziua 2: 9 ore (de la Refugiul Grind 2 pana in Zarnesti)

Evenimente astronomice anuale

Daca doriti sa admirati si voi cerul instelat, am enumerat mai jos cateva momente speciale, din timpul verii:

28 iulie – Are loc ploaia de meteoriţi Delta Aquarid, cu până la 20 de meteori, însă o luna plina din acest an, ar putea obscura privelistea.

12-13 august: Perseidele – cea mai intensa ploaie de meteoriti a anului, pana la 60 de stele cazatoare pe ora. Anul viitor, va fi unul mai deosebit deoarece va coincide cu un cer intunecat, fara luna in noaptea de 12 august.

Experienta – Masivul Piatra Craiului

Aventura a inceput sambata in jurul ore 13:30. Odata ce am ajuns la Plaiul Foii, o “poiana” destul de cunoscuta care se afla la poalele Masivului Piatra Craiului, pe partea Nordica a acestuia. Aici se poate sta cu cortul, rulota sau pentru cei comozi (ca mine), se afla prin zona si 2-3 pensiuni destul de aratoase.

In aceasta excursie ne-au insotit Catalin (fratele Adrianei) si Cezar (prietenul cel mai bun a lui Catalin), asa ca de aceasta data am fost patru. Odata ajunsi, am parcat masina intr-un loc mai ferit si ne-am apucat de traseu.

Planul a fost sa urcam pe partea Nordica (un traseu mai dificil si mai frumos decat cel de pe partea sudica), sa “ne cazam” in refugiul montan Refugiul Spirlea, care se afla pe creasta, sa admiram ploaia de meteoriti, sa dormim si sa ne odihnim, iar a doua zi sa o luam inapoi, tot pe partea Nordica, pentru a ajunge mai repede la masina. Acest plan a fost gandit in urma experientei acumulate de Adriana si Cata, care se aflau deja la a 3-a catarare pe acest munte si care erau increzatori ca si restul grupului e la fel de pregatit.

Urcarea

Prima jumatate a traseului este usoara, fiind ca o plimbare in parc, urcandu-se usor si lin o buna bucata de vreme, iar spre finalul primei jumatati incepi sa urci mai abrupt prin padure la umbra. La finalul primei jumatati te asteapta si primul refugiu montan, care dispune de o harta pentru Masivul Piatra Craiului, de banci si masa, unde-ti poti trage suflul si sa iei o gustare binemeritata. Profita de aceasta pauza sa-ti reincarci bateriile pentru ca urmeaza partea mai grea a traseului (pentru o persoana care nu practica vreun sport sau care sta mai mult pe scaun decat in picioare).

A doua jumatate este cea mai grea, dar si cea mai frumoasa parte a traseului. Incet si sigur vei observa cum dispare padurea, iar in vreo 10-20 de min ramai fara pic de umbra. Ceea ce face urcatul si mai dificil deoarece te simti intr-un cuptor care te gatateste usor si sigur. Daca ai avea apa la discretie poate nu ar fi o problema, dar ultima sursa de apa potabila abia ce am lasat-o in urma, aceasta aflandu-se in apropiere de primul refugiu, si la ce plan avem noi, sa ramanem peste noapte si sa coboram a doua zi, apa a fost cu portia si bine calculata.

Imediat ce iesi din padure, ajungi sa dai nas in nas cu primul obstacol, si anume, grohotisul. Aceste pietre minunate o sa te faca sa te intrebi daca nu cumva au ceva cu tine si fac in mod special sa o ia la vale fix atunci cand tu pui piciorul pe ele, ca si cum ar fi deranjate de prezenta ta si zic “hai pa!”. Desi pare un lucru destul de marunt, o sa ne intelegeti “suferinta” atunci cand o sa faceti traseul.

Trecuti intr-un final de grohotis, am continuat urcarea si am ajuns sa incepem seria de lanturi. Da, sunt o serie de lanturi care sa te ajute sa te cateri si… in principal sa nu cazi si sa-ti rupi ceva. Aceste lanturi devin din ce in ce mai utile odata ce avansezi, si incepi sa le simti lipsa atunci cand ele dispar si te lasa agatat pe un perete de stanca ca o capra neagra.

Pe aceasta portiune descoperi frumusetea versantului Nordic, care este foarte abrupt si-ti ofera deopotriva senzatii tari si privelisti de vis. Desi privelistea retreogradeaza pe locul al doilea atunci cand trebuie sa te decizi pe unde trebuie sa o iei si de ce piatra trebuie sa te agate pentru a reusi sa treci mai departe.

Noaptea pe Piatra Craiului

Am ajuns la destinatie, Refugiul Grind 2, exact asa cum am planificat, cu doar cateva minute inainte de apus. Privelistea si linistea experimentata atunci a fost magnifica, si asta chiar daca nu eram singuri. Pe drum ne-am intalnit cu cateva persoane care ne-au avertizat ca “sus” este destul de multa lume, si cam toti vor sa ramana peste noapte in refugiu. Si ca sa intelegeti de ce ne avertizau, acest refugiu este gandit sa fie folosit doar in situatii de urgenta, nefiind foarte dotat sau incapator, avand doar un placaj aflat cam la un metru de sol.

Dupa ce am admirat minunatul apus ne-am gandit ca ar fi o idee buna sa verificam refugiul pentru a ne lasa bagajul si sa ne odihnim. Fiind o idee asa buna, nu am fost singurii care au avut-o, refugiul fiind plin. Pe afara deja se instalau corturile (4-5 la numar) si un alt grup de vreo 4 oameni se instalau afara, doar in saci de dormit. Odata ce i-am vazut, ne-am gandit ca asta putem face si noi, fiind cam singura optiune ramasa.

Ne-am gasit o locatie cat de cat plata unde sa ne putem intinde si am inceput sa ne organizam. Am mancat, (mancare la conserva, sandwich-uri), ne-am infofolit cu tot ce aveam, ajunseseram sa avem 3-4 straturi pe noi, gluga, manusi si caciula si am incercat sa dormim pentru ca eram obositi si inca nu era apogeul ploii de meteoriti.

Dormind 4 oameni unii langa altii, cei care se aflau in mijloc erau foarte bine, protejati de vant si frig, dar extremitatile erau destul de afectate. Deja inghetam usor si sigur… eram resemnati si asteptam sa treaca mai repede aceasta noapte.

Dar cineva ne-a vazut cum inghetam si ne chinuim afara si ne-a anuntat ca mai este loc in refugiu, sub placajul care serveste drept pat. Moment in care ne-am inveselit, nu a mai contat ca o sa dormim sub alti oameni sau ca ne chinuisem destul de mult sa ne instalam acolo.

Ajunsi in refugiu ne-am bagat usor sub placaj si am incercat sa ne instalam cat se poate de comod. Podeaua era formata din pamant, celofan si pietre. Am apucat sa atipim cam o ora si deja eram intepenit, pentru ca nu e chiar confortabil sa dormi pe bolovani. Si daca tot ne-am trezit am decis sa iesim afara pentru a ne dezmorti si pentru a admira ploaia de meteoriti. Cu ocazia asta am admirat si rasaritul luni, care se vedea magnific si am prins si cativa meteoritii frumosi.

A urmat o noapte ciudata (pentru mine cel putin) in care am reusit sa atipesc in perioade scurte si adunat cred ca am reusit sa doar cam 2 ore. Fiind o noapte plina de conflicte, ba scapam de un bolovan care se afla in coaste, ba intram in altul si tot asa. Alegeam ce parte a corpului sa nu o mai simpt pentru o perioada. 😀

Rasaritul s-a lasat asteptat. Toata creasta era acoperita de nori si nu puteai vedea nimic la mai mult de 10m. Dar asteptarea a fost rasplatita pe deplin. Am asistat la unul dintre cele mai frumoase rasarituri posibile. Norii erau sub noi, pe creasta era putina ceata, iar soarele reusea sa se intrevada prin ceata si sa-ti incalzeasca fata inghetata. A fost minunat!

Coborarea

Imediat dupa ce am mancat si ne-am dezmeticit dupa minunata noapte, ne-am planuit traseul de intoarcere. Vantul batea destul de tare si toata partea nordica era acoperita de ceata si nori, ceea ce il facea sa fie un traseu foarte periculos de coborare. Avand in vedere ca masina noastra era pe partea aia a muntelui, ne-am gandit ca putem sa o luam pe creasta pana aproape de capat si sa coboram apoi mai lin prin padure. Acest traseu ni s-a zis ca este unul mai usor si din aceasta am zis sa il incercam.

Privelistea ce ti-o oferea acest traseu era superba, sa mergi exact pe creasta muntelui si sa ai prapastie si in stanga si in dreapta. Aceasta frumusete a fost o sabie cu doua taisuri deoarece pe de o parte ne bucuram de priveliste si cat de norocosi suntem sa fim acolo sus si sa admiram aceste lucruri, pe de alta parte era foarte periculos pentru ca la fiecare pas facut era pericolul sa cazi, si pe langa asta mai era si un vant care nu tinea cu noi. Au fost cateva momente mai tensionate care ne-au facut sa ne intrebam daca merita riscul si dupa un calcul destul de simplu am hotarat sa ne intoarcem de unde am plecat.

Sigura optine ramasa a fost sa coboram pe partea sudica a versantului si sa ocolim apoi tot masivul pentru a ne intoarce la masina. Planul suna super simplu si usor de urmat. Am fost si Varful La Om (2238m) si apoi am inceput coborarea. A fost o coborare usoara, ca o plimbare in parc, la polul opus fata de urcarea de ziua precedenta. Sigura problema a inceput sa-si faca simtita prezenta atunci cand am terminat coborarea si am inceput sa ocolim muntele, dandu-ne seama ca va fi foarte obositor.

Am trecut prin poienite, paduri si paraie. Ore bune nu am mai vazut alti oameni, abia in apropiere de Zarnesti am inceput sa mai vedem si alte persoane. Cu aceasta ocazie am descoperit intamplator si Prapastiile Zarnestiului care ne-au lasat placut impresionati, fiind inca o ocazie in care realizezi cat de mic esti si cat de frumoasa poate fi natura.

Dupa 20 si ceva de kilometri parcusi in aceasta zi, am trecut de Zarnesti si mai aveam inca vreo 10 km pana la masina, dar de aceasta data aveam doar de urmat drumul asfaltat spre Plaiul Foii. Cerul se intunecase destul de amenintator si ne asteptam sa fim prinsi intr-o furtuna de toata frumusetea. Dar am avut noroc cu taxi care a oprit si ne-a luat pana in Plaiul Foii. Noroc cu acesta deoarece la jumatate de ora a inceput o ploaie torentiala, cu piatra de-ti era frica si in masina sa nu cumva sa sparga geamurile.

Asta a fost a noastra expeditie pe Piatra Craiului, plina de momente frumoase si periculoase, deopotriva. A meritat toata oboseala acumulata si am invatat ca atunci cand mergi pe munte ar fi indicat sa te pregatesti o idee mai bine, si sa ai si planuri de rezerva. Ca de exemplu, sa ai saci de dormit atunci cand vrei sa stai pe varful muntelui in cea mai aglomerata noapte a anului.